Aneta Grosu: Dosarele anului 2011
Anul 2011 va continua să fie unul al luptelor, inclusiv electorale, dat fiind faptul că vom fi chemaţi la urne pentru alegerea puterii locale. 2011 va rămâne anul unor interminabile dosare, care bulversează viaţa noastră, lăsând un gust amar despre justiţia care, rareori, se întâmplă să ne facă dreptate.
Şi în 2011, peste tot în lume neliniştea va continua să chinuiască sufletele oamenilor care nu au nimic de câştigat în viaţa lor în urma luptelor pentru putere, date periodic, sub pretextul grijii faţă de oameni.
De la un scrutin la altul, aşteptăm să se facă dreptate în nişte cazuri extrem de importante pentru restabilirea încrederii cetăţenilor în justiţie. Fiecare nouă putere, când vine, ne spune că vom fi protejaţi de escroci, de şarlatani, de poliţişti inculţi, de medici nesimţiţi sau de funcţionari hapsâni. Credem acestor promisiuni, pentru că altele, mai bune şi mai optimiste, nici că pot să existe.
Zilele de la sfârşitul anului trecut şi cele de la începutul acestui an nu au lăsat loc de prea multă speranţă. După o coalizare, îndelung vehiculată, a partidelor de orientare democratică, a existat prea puţin extaz şi încântare în rândul alegătorilor, iar acest fapt sugerează că aşteptările se topesc nevăzute.
Stările de sfârşit şi de început de an nou s-au suprapus peste veştile despre sutele de arestări, produse în Republica Belarus, în cazul reprezentanţilor opoziţiei, revoltaţi în legătură cu „victoria” previzibilă a lui Aleksandr Lukaşenko, la recentele alegeri prezidenţiale. Aflam recent despre probabilitatea reluării sancţiunilor UE, în raport cu oficialii belaruşi, implicaţi în falsificarea alegerilor şi în ulterioarele derapaje antidemocratice. Potrivit BBC, UE se gândeşte să-i interzică din nou preşedintelui belarus să călătorească în Europa şi să-i suspende ajutorul economic, de 3 miliarde de euro, care ar fi putut fi ridicat de această ţară în următorii trei ani.
Deşi a trecut destul timp de la 7 aprilie 2009, astăzi, în R. Moldova, nimeni nu ne va putea comunica numărul exact al victimelor abuzurilor puterii de atunci, iar foştii demnitari nu au avut niciun stres legat de o posibilă interdicţie de a mai călători prin Europa, impusă de UE. Astăzi, probabil în condiţiile de fast, legate de sosirea anului nou, chiar pare inutil să te mai întrebi despre acele dosare, despre şansele victimelor de a fi îndreptăţite, în sfârşit.
Mai mult. Discuţiile legate de partajarea funcţiei de procuror general, precizările făcute de membrii AIE-2, potrivit cărora în această funcţie poate fi investit un procuror nou doar dacă procurorul actual, care a fost ales de fostul Legislativ pe un termen de 5 ani, adică până în 2014, şi-ar prezenta singur demisia.
Deputaţii ne-au amintit de pe diferite ecrane TV că, potrivit art. 125 al Constituţiei R. Moldova, procurorul general este numit în funcţie de Parlament, la propunerea şefului Legislativului. În aceste circumstanţe, s-ar putea să participăm cu toţii la mai multe ceremonii funebre de înhumare a dosarelor „7 aprilie” şi a altor cauze, pentru care ni s-au promis deznodăminte, dar s-a preferat tăcerea.
S-ar putea ca instituţiile noastre de drept să fie şi în continuare extrem de ocupate cu dosare de partajare a averilor sau de delimitare a terenurilor, excluzându-le pe cele în care cei 60% de alegători aşteaptă răspunsuri. Apropo, instituţiile de drept vor mai avea de a face cu un dosar. Unul cu totul special. Deputatul PCRM Artur Reşetnicov a acţionat în judecată MAI-ul, cerând apărarea onoarei şi demnităţii sale prin prezentarea unor dezminţiri. Potrivit lui Reşetnicov, poliţia a tratat cazul tendenţios şi superficial, punându-i sub semnul întrebării mărturiile. MAI a declarat că printre versiunile luate în calcul se numără în continuare şi aceea că incidentul ar fi fost înscenat. La cererea lui Reşetnicov, MAI va trebui să demonstreze în justiţie cine şi cum a înscenat „maltratarea” ex-directorului SIS.
Aneta Grosu, aneta@zdg.md
